Pâinea noastră cea de toate zilele… dar de preferință fără gluten

1042976_7a506.png

Sub 1% din populație suferă de boala celiacă, în schimb, în 2011, în condițiile în care glutenul este prezent în majoritatea regimurilor alimentare normale, 18% din populație adoptase deja o dietă completă fără gluten și 30% intenționa să adopte una cu mai puțin gluten. Diferența? 18 miliarde de dolari estimare ca încasări pe produse gluten free, pentru 2016, în Statele Unite. În restul țărilor, nu am mai căutat date. Cei interesați să le combată pe acestea, cu siguranță pot să aprofundeze subiectul, așa cum le aprofundează pe toate. Și cum toate drumurile tuturor psihozelor sociale moderne vin și duc la SUA, m-am limitat la acest studiu, publicat în jurnalul Gastroenterology.  https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23648697.

Ce fel de creștin sunt, așadar, dacă ” judec” și ” critic” pe alții? Genul de creștin care prezintă date. Pe vremea ateismului și scepticismului meu personal, astfel de date mă făceau să râd cu lacrimi. Acum mă fac să plâng.

” – Știi, eu nu pot să iau Sfânta Împărtășanie!

– De ce?

– Sunt alergică la gluten…

– Ai boala celiacă?

– Ăăă… nu, dar îmi face rău.”

Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu. Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor.” Matei 26:26-28

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem TĂMĂDUIȚI. Isaia 53:5

Într-un studiu condus de Peter Gibson de la Monash University, din Australia, au fost reuniți 37 de pacienți autodiagnosticați cu intoleranță la gluten. Timp de nouă zile, li s-au asigurat, pe grupuri, mese fără gluten, cu puțin gluten, bogate în gluten, respectiv un grup fără gluten, lactoză, conservanți și alți posibili alergeni. Fără să știe care dintre diete îi revine, fiecare grup în parte a suferit simptomele intoleranței la gluten autodiagnosticate, precum grețuri, dureri abdominale și gaze, prin simpla supoziție că le-a revenit dieta bogată în gluten.

Pentru o civilizație atât de avansată și indivizi atât de evoluați spiritual cum ne credem, încât suntem complet reticenți la cura prin credința adevărată, reușim cu succes și la o scală impresionantă să ne îmbolnavim prin credința eronată. Și în timp ce disperăm pentru o viață cât mai lungă și mai ” sănătoasă” aici pe pământ, ce fel de lucrare amăgitoare ne face să ignorăm singura cale de tămăduire și viața veșnică cu Dumnezeu?

Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. Efeseni 6:12

Cine din generația noastră luptă împotriva întunericului acestui veac? Noi cu siguranță, nu! Noi avem mintea ” deschisă”. Considerăm că toată lumea are dreptul la propria credință, indiferent care. Bineînțeles că o are. Se numește liber arbitru. Dar noi chiar trebuie să credem în toate? Chiar trebuie să facem o cauză personală din toate? Cu cine ne luptăm atunci, de fapt? Când ai mintea ” deschisă”, nu ar trebui oare să ai grijă și să îți asumi responsabilitatea pentru ce intră și mai ales pentru ce iese din ea?

Isus a chemat mulţimea la Sine, şi a zis: „Ascultaţi, şi înţelegeţi: Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.“ Matei 15:10, 11

Petru a luat cuvîntul, şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.“ Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sînteţi? Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pîntece, şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. Căci din inimă ies gîndurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.” Matei 15:15-19

40349853_448240442354665_7113000445345267712_n

Și în timp ce generația noastră cochetează cu toate forțele întunericului ca să ne                 ” lumineze” cu o amăgitoare putere, încercând să ne decidem între ” cura” prin reiki, sau reflexologie, etc, poate că singurul motiv pentru care ne mai stă carnea pe oase e grația divină invocată de bunicuțele noastre, care găsesc în El forța și curajul să lupte pentru noi, prin credință, post și rugăciune.

Isus a certat dracul, care a ieşit din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela. Atunci, ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „ Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”„ Din pricina puţinei voastre credinţe”, le-a zis Isus. „ Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: « Mută-te de aici colo», şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.” Matei 17:18-21

Credință cât un bob de muștar… ca să muți munții… Dar cum ar putea bunicuțele noastre să lupte astfel împotriva răului amăgitor? Nu sunt tocmai războinici puternici, curajoși și imbatibili. Nu sunt rugăciunile lor pentru noi la fel de inutile precum șosetele de lână pe care insistă să ni le tricoteze, deși acum le găsim la promoții și de microfibră? Ce fel de arme, atât de performante, ar putea să aibă bunicuțele noastre, în credința lor?

images (3)

De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii. Efeseni 6:13-18

images (2)

În schimb, singura scuză pe care o găsim și o folosim constant ca să înlocuim mereu puterea și voia lui Dumnezeu cu a noastră e aceea că nu știm care e a Lui, deși, prin Fiul Său, ne-a arătat deja.

Şi un lepros s-a apropiat de El, I s-a închinat, şi I-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă curăţeşti.“ Isus a întins mîna, S-a atins de el, şi a zis: „Da, VREAU, fii curăţit!“ Îndată a fost curăţită lepra lui. Matei 8:2,3

Așadar noi, generația care considerăm că pâinea, dacă nu e otravă e, în cel mai bun caz, mâncarea săracilor, pentru că noi avem tofu, sare de Himalaia și antioxidanți din Anzi, ce fel de pâine le vom da copiiilor noștri și nepoților noștri? În care pâine vom stărui ca ei să creadă? În cea care îi îmbolnăvește, sau în cea care îi salvează?

„Ce semn faci Tu, deci“, I-au zis ei, „ca să-l vedem, şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?Părinţii noştri au mîncat mană în pustie, după cum este scris: «Le-a dat să mănînce pîine din cer.» Isus le-a zis: „ Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pîinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pîine din cer; căci Pîinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, şi dă lumii viaţa“. „Doamne“, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pîine.“Isus le-a zis: „Eu sînt Pîinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; şi cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.”  Ioan 6:30-35

bread-for-the-children

Apoi a luat pîine; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frînt-o, şi le-a dat-o zicînd: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.“ Tot astfel, după ce au mîncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicînd: „Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi.“ Luca 22:19-20

Anúncios

Unde găsim casa noastră de vis?

il_570xN.1144096606_tcaaMulți dintre noi știm exact cum ar trebui să fie casa tuturor visurilor noastre. În ce țară, în ce loc, cu vedere la mare, la munte, la deal, la pădure, un câmp înflorit, sau luminile unui mare oraș palpitând de viața și care niciodată nu doarme. Vedem cu ochii minții ce fel de plante am cultiva în grădină, ce fel de cărți am citi pe balcon, ce fel de petreceri am da ca toți prietenii să vadă cât de norocoși, cât de învingători și de binecuvântați suntem. Știm în amănunt ce fel de mobile, obiecte peronalizate și decorații am folosi ca să o facem atât de confortabilă, încât să ne putem odihni pentru totdeauna în ea, să individualizăm și să personalizăm fiecare ungher, să ne punem pecetea pe fiecare zid și semnătura pe fiecare suprafață prin care să anunțăm lumii întregi: ” Am reușit! Aici mă simt acasă! Aici sunt fericit și pot să mă odihnesc! Aici nu mai simt golul din mine pe care l-am simțit mereu! “

În timp ce mulți dintre noi ne petrecem viața căutând și așteptând, alții chiar reușesc. Au în sfârșit casa visurilor lor! Un vis împlinit, exact cum l-au visat! Atunci de ce golul continuă să fie exact unde a fost și la fel de mare pe cât a fost, sau poate chiar mai mare? Măcar înainte exista încă speranța și așteptarea unui țel neîmplinit, care ascundea golul. Acum nu mai există. Țelul a fost împlinit, așteptarea a fost poate chiar depășită, iar speranța, devenind inutilă, a murit. Și după negura care s-a risipit, golul din noi se arată așa cum a fost mereu: un hău.

depression-1

” Dar poate îl putem umple cu un alt țel. Sau cu o altă casă în care chiar ne vom simți acasă… Poate într-o altă țară, sau în alt oraș, sau în alt cartier lucrurile sunt altfel…”

Cât ne mai trebuie ca să înțelegem că doar cu Dumnezeu putem umple spațiul din noi destinat de Dumnezeu lui Dumnezeu? Că fără Dumnezeu, ” înăuntrul” nostru se prăbușește și devine un hău de necuprins pe care, oricât ne-am strădui, nu îl putem umple cu iluzii? Cât ne mai trebuie să înțelegem că departe de El nu ne putem fi ” acasă” în nicio casă de aici de pe pământ și nici nu putem găsi odihnă în vreuna.

( Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat mult. Fiul i-a zis: ” Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.”Dar tatăl a zis robilor săi: ” Aduceţi repede haina cea mai bună și îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în deget și încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrășat și tăiaţi-l. Să mâncăm și să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort și a înviat; era pierdut și a fost găsit.” Luca 16:20-24)

a4ed51b728de38ad30ce5fb8aa8338d2.jpg

Cum ne putem întoarce însă la Tatăl, când nu am fost niciodată la El? Mulți dintre noi spunem cu tărie că nu suntem ca alții, adică religioși. Mergem la biserică doar când suntem nevoiți de vreo conjunctură în viața familială, sau ca să nu o supărăm pe bunica. De rugat, ne rugăm doar când ne ajunge cuțitul la os și chiar și atunci ajungem apoi cumva la concluzia că problemele s-au rezolvat de la sine, ori datărită priceperii și destoiniciei noastre practice, sau ” spirituale”. Cumva, cumva, cu puterile noastre omenești am reușit, cică, să manipulăm ” universul” ca dintr-o infinitate de posibilități să ne iasă la sorți exact cele mai potrivite șanse pentru rezolvarea problemei noastre existențiale. Bravo!

Dar apoi, dacă într-un moment de revelație a grației divine, ne lovește realitatea și enormitatatea minciunii în care nu numai că am trăit noi, dar am insistat ca și alții să o creadă, cum, cu ce curaj și cu ce încredere mai putem să încercăm măcar să ne întoarcem la Tatăl?

” Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe izlaz şi se duce după cea pierdută până când o găseşte? După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri; şi, când se întoarce acasă, cheamă pe prietenii şi vecinii săi şi le zice: « Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia care era pierdută.» Tot aşa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de oameni neprihăniţi care n-au nevoie de pocăinţă.”  Luca 15:4-7

” Bine, bine, dar în generația noastră oile și spiritul de turmă au conotații negative, pentru că valoarea, identitatea și individualitatea fiecăruia este mai de preț ca oricând.” 

” Sau care femeie, dacă are zece lei din argint, şi pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa şi nu caută cu băgare de seamă până când îl găseşte? După ce l-a găsit, cheamă pe prietenele şi vecinele ei şi zice: « Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit leul pe care-l pierdusem. » Tot aşa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăieşte.”  Luca 15:8-10

O monedă de argint…  Așa e mai… politic corect? Dacă Dumnezeu este femeia care își mătura casa ca să te găsească, nu pentru că nu ar fi avut altele în locul tău, ci pur și simplu pentru că tu însuți îi erai nespus de drag și erai pierdut, poți găsi umilința să accepți să fii acea monedă? Poți să îți imaginezi până și îngerii din cer bucurându-se împreună cu El pentru tine, când te lași, în sfârșit, găsit?

Atunci poți să îți imaginezi și bucuria Păstorului care a lăsat alte 99 de oițe ca să te găsească pe tine? Și bucuria Tatălui care ți-a dăruit apoi cele mai bune lucruri din casa Lui și a făcut chiar și o petrecere de pomină ca toată lumea să se veselească împreună cu El pentru că ai venit, în sfârșit… acasă?

” Acasă? Dar îmi voi găsi acolo odihna ?”

Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic,
zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred.”

Da, El te scapă de laţul vânătorului, de ciumă şi de pustiirile ei.                                    El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!Psalmul 91:1-4 

      images (1)    ” Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.” Matei 11:28,29

” Dar unde este atunci acest «acasă» și acest Tată care mă așteaptă?”

 

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu, și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el și vom locui împreună cu el.” Ioan 14:23

” Dar credeam că putem ajunge la El doar când … murim. Credeam că trebuie să ne facem viața singuri, care cum putem, aici pe pământ și doar dacă ajungem prin puterile noastre destul de ” sfinți”, putem ajunge să-L cunoaștem. dar pe lumea cealaltă.”

Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl, și El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; și anume Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede și nu-L cunoaște, dar voi Îl cunoașteţi, căci rămâne cu voi și va fi în voi. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, și voi veţi trăi. În ziua aceea, veţi cunoaște că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine și că Eu sunt în voi.” Ioan 14:15-20

” Și cum putem primi acest Duh al Adevărului, dacă mulți din cei pe care îi consideram credincioși sau religioși nu par să Îl fi găsit?”

” Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te  Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” Matei 6:6

Care e prețul răsplății și care e prețul casei noastre de vis? A fost deja plătit! Dumnezeu a murit, ca înviind să poată locui în noi, în cei care Îl primim!

” Iată Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine.” Apocalipsa 3:20

bread-for-the-children

 

                           

 

Când Universul nu e destul…

” – Nu înțeleg. Cer din toate puterile, de atâta timp și… nimic! Poate nu fac destule afirmații pozitive, sau nu eman vibrațiile și nu proiectez energia potrivită…

– Dar cui ceri?

– Universului… “

Da, când ești în întuneric, nu știi că ești în întuneric și nici încotro te îndrepți. Pentru că aceasta este cea mai importantă proprietate a întunericului: te orbește! Te face să rătăcești în el fără să știi că există o ieșire și unde e aceasta. Te face să nu știi ce este de fapt lumina.

( “… dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!” Matei 6:23)

Câți din generația noastră, new-age, umblă în această ” lumină” care e de fapt întuneric, pentru că vrem să aflăm Calea spre Viață de la morți și Calea spre Adevăr de la cei la fel de pierduți ca noi, în loc să o căutăm în Dumnezeul nostru Cel Viu și Adevărat?

( Isus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. ” Ioan 14:6

Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, și lumea a fost făcuta prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slava întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.  Ioan 1:9-14 )

Câți dintre noi am auzit de nenumărate ori aceste cuvinte, fără ca măcar o dată să le bagăm în seamă în vreun fel? Sau doar ca să le considerăm idei învechite. ( Cât de învechite pot fi  dacă, reducând durata științifică de viață a Terrei, de la începuturi până în clipa de față, la un an calendaristic, Fiul Omului a înviat din morți în ultima zi a anului, în ultimul ceas, în urmă cu trei clipe?) Și câți dintre noi continuăm în schimb să apărăm cu dinții doctrine, dogme, religii, filozofii și crezuri despre care nu știm mai nimic, ori măcar de unde vin, ori cine le-a născocit, dar îi urmăm pe autorii acestora cu sârg, precum orbii călăuziți de orbi. ( Matei 15:14)38406477_10217073112924297_5629346989859667968_n

Și suntem atât de ” luminați” încât zicem că ne putem crea propria realitate… doar ca să ne plângem apoi mereu de ea. Dar ce se întâmplă în cultura noastră selfmade man/woman când cauți înauntrul tău și nu mai găsești nimic, nicio fărâmă de putere? Continui să forțezi căutarea până când începi să te sfâșii pe dinăuntru pentru că nu mai ai unde căuta altundeva. Ooo, da, toate religiile, filozofiile si psihologiile new-age zeniste îți prind de minune pe vreme bună, când îți conduci singur barca pe mări caraibiene de calme, dar apoi te lasă să te îneci pe furtună, când barca începe să ia apă și tu încerci să o golești cu degetarul puterilor tale. Ceri, ca de obicei, ajutorul “ universului”, dar acesta, oricât de performat pe vreme bună, când e furtună, tace. Poate că e ” karma” ta să ajungi la fund și la următoarea “ reîncarnare” universul o să catadicsească să nu te lase pradă distrugerii, pentru că ți-ai învățat lecția și ca premiu vei primi un pahar, în loc de degetar… Sau poate că Dumnezeu nu te-a creat după chipul și asemănarea Sa pentru o soartă atât de patetică precum cea pe care ți-o atribui tu ție.

( Și deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de strașnică, încât corabia era acoperita de valuri. Și El dormea. Ucenicii s-au apropiat de El și L-au deșteptat, strigând: “Doamne, scapă-ne, că pierim!” El le-a zis: “De ce vă este frică, puțin credincioșilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile și marea, și s-a făcut o liniște mare. Oamenii aceia se mirau și ziceau: “Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până și vânturile și marea?” Matei 8:24-27)

transferir.jpg

Și cum ne definim noi, ca generație? ” Suntem praf de stele și acum ne îndreptăm din nou spre ele!” ne spunem. Dar suntem, de fapt, făcuți din țărâna acestui pământ, ceea ce sună mai puțin poetic. Și da, călătorim deja spre stele. Ne-am creat toate condițiile necersare pentru viața în spațiu. Putem cultiva hrană, crea rezerve de aer și probabil vom găsi și apă. Există un singur lucru care nu e posibil în spațiu: sarcina la femei. Da, putem trăi, iubi și muri în afara Terrei, dar nu ne putem naște decât pe pământul din a cărui țărână am fost făcuți.

(” Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a facut astfel un suflet viu.” Geneza 2:7)

Sau ” suntem copiii Universului!”, ne mai spunem, confundând Creația cu Creatorul. Noi, cei care nu avem nicio problemă să credem într-o ” lume spirituală” și în toate ” forțele spirituale” nevăzute, născocite de la Platon la Facebook încoace, Îl negăm sau ne îndoim de existența Tatălui pentru că, până acum noi, la modul personal, nu l-am văzut.

( ” Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu. Și de acum încolo Îl veți cunoaște; și L-ați și văzut.” Ioan 14:7)

În cel mai bun caz, admitem că suntem copii ai lui Dumnezeu, pentru că ne-a creat după chipul și asemănarea Sa.

( ” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte femeiască i-a facut.” Geneza 1:27)

Dar chiar și așa ne îndoim serios de performanțele Părintelui nostru și continuăm să cerem ajutorul… ” universului”. Ființe raționale, cum suntem, am rămâne șocați dacă un fiu, având nevoie de ajutorul financiar ( de exemplu) al tatălui său, ar vorbi cu carnetul lui de cecuri, în loc să îi ceară chiar lui.

( Căci în El avem viața, mișcarea și ființa, după cum au zis și unii din poeții voștri: “Suntem din neamul Lui…” Fapte 17:28)

Și Îi punem la îndoială nu numai performanța, ci și iubirea, chiar și cei care suntem la rândul nostru părinți. Câtă iubire și câtă duioșie avem pentru fiii noștri astfel încât, chiar și acum, în epoca ecografiilor, le numărăm degețelele când se nasc? Atunci câtă iubire și câtă duioșie are Tatăl nostru, pentru noi?

 ( ” Cât despre voi, până și perii din cap, toți vă sunt numărați.” Matei 10:30

” Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Ioan 3:16)

Da, Dumnezeu vrea să își petreacă veșnicia cu tine! Cu mine! Cu noi toți! Când mulți prieteni nu își găsesc o clipă să ne răspundă la telefon, sau să ne dea un like pe Facebook, Dumnezeu Însuși vrea să își petreacă, clipă de clipă, eternitatea cu noi.

Dar în ” lumea reală” nu noi singuri muncim și ne luptăm zi de zi? Nu noi singuri ne creștem copiii, ne întreținem familiile, avem grijă de cei dragi nouă și luptăm din răsputeri să îi facem și pe ei și să devenim și noi fericiți și împliniți?

Când vom fi împliniți și fericiți? După următoarea promovare pe scala socială, după următoarea achiziție materială, după următorul succes profesional, după următorul examen promovat, după următorul tratament medical, după următoarea dietă, după următorul manual de autocură, după următoarea promoție din magazine ( ori oricare alt idol de lemn pe care îl venerăm, cu care îl înlocuim pe Dumnezeu și din care ne tragem puterile și consolarea, ca să ne mirăm apoi mereu că nu ne ajung.)

Atunci, poate vom fi fericiți când nu vom mai fi mereu extenuați, atunci când nu vom mai simți golul acesta constant în noi ( pentru că nu umplem cu Dumnezeu locul din noi destinat de Dumnezeu lui Dumnezeu) când nu vom mai fi mereu însetați de iubire și de sens, atunci când vom reuși să ne sincronizăm în sfârșit vibrațiile cu ” universul” întreg și acesta ne va ajuta.

Vedeți cine ne condamnă? Propria noastră fudulie și amăgire de sine care nu ne lasă să avem măcar o clipă umilința și credința prin care să ne dăm seama că am bătut o viață la poarta greșită și am scurmat o viață într-o groapă de mormânt crezând că e puț.

 ( ” Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică.” Ioan 4:14

” Până acum n-ați cerut nimic in Numele Meu: cereți, și veți căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Ioan 16:24 )

” Dar miracolele nu se mai întâmplă de 2000 de ani! “Uită-te în jurul tău și VEZI! De 2000 de ani miracolele se întâmplă în fiecare zi, la fiecare pas, în fiecare clipă, doar că acolo unde noi vedem păcătoși nenorociți de soartă transformați în improbabilități statistice, aceștia văd în ei înșiși Miracolul Revelării, Iertării, Mântuirii și Salvării, pentru că îl cer.

” V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33

44377-12351-Jesus_Hands_Resurrected.1200w.tn.800w.tn

 

 

 

 

 

Ca să poți fi și tu răspunsul la rugăciunile cuiva!

Cum ai răzbit până aici? De ce? Și de ce… tu? Câte bătălii ai purtat? Cât de grele? Cât de singur ai fost în ele? Cât de obosit și de rănit ești? Se va umple vreodată golul din tine? Și cu ce? Te vei simți vreodată undeva acasă? Câte neșanse ți s-au făcut șanse? Și câte greșeli ai comis ca să răzbești până aici? Cât de mari și cât de grele? Cât de… neiertat? Ai uitat, sau încă nu ai aflat că Fiul Omului a murit ca să îți fie iertate? Că Fiul lui Dumnezeu a murit din iubire pentru tine? Deci, cum ai răzbit? De ce? Și de ce… tu?

39775344_233580327272597_7735137440402243584_n

” Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a cazut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.” Isaia 53:5

Cuvintele profetului Isaia, scrise cu șase secole înainte de Hristos.